Procurorii au descoperit cea mai bună ilustrare a realității că ceea ce se fură în Sănătate e luat direct din buzunarul oamenilor.
”Mi-e tot mai greu s-aduc de la fântână
Găleata cu bucăți de apă plină”
Cântec obosit (Emil Brumaru – 55 de poezii inedite, ed. Humantis, 2016)
Investigație de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan
Nu e nicio metaforă.
De regulă, dacă spui că cineva ”a golit casieria”, asta înseamnă că a luat bani mulți din ea.
În cazul Spitalului Malaxa, expresia descrie golul fizic.
spitale gestionează Primăria Capitalei, cu un buget de 1 miliard de lei în 2016
Angajații au povestit la DNA că Secureanu devaliza complet casieria. Lua toți banii din ea.
Și când nu mai erau, directorul își trimitea subordonații pe secțiile spitalului ca să colecteze sumele plătie de pacienți pentru analize și pentru coplată!
Cum s-a ajuns aici?
Procurorii au identificat, deocamdată, două metode distincte prin care managerul secătuia banii din spital.
Spunem ”deocamdată” pentru că, în afară de dosarul a cărui judecare a ajuns deja la Tribunalul București, magistrații au disjuns cauza și cercetează afacerile managerului și cu alte firme.
Astăzi, despre prima metodă.
Procurorii au pornit de la firma RYS, publicată chiar în primul episod al investigației Gazetei Sporturilor, din 28 noiembrie 2016.
Și ei au mai descoperit încă o firmă: Vetigraph.
Cu ajutorul ștampilelor acestor două firme, directorul Florin Secureanu a scos din casierie 1,9 milioane de lei din 2009 și până în 2016.
Morișca s-a oprit când a apărut investigația jurnalistică, moment când managerul a dispărut câteva zile, iar apoi a fost arestat.
facturi fictive de la firmele RYS și Vetigraph a folosit Secureanu pentru a scoate banii din casierie
Concret, cum funcționa sistemul?
Ștampilele firmelor fantomă erau păstrate de ”băiatul de la IT”, Traian Nica.
Nica a povestit procurorilor cum printa facturi false ori de câte ori era nevoie să justifice banii ceruți de Secureanu din casierie.
Teoretic, RYS și Vetigraph prestau servicii IT pentru spital.
De fapt, nu făcuseră niciodată nimic!
Toată lumea audiată la DNA, fie că au devenit inculpați sau martori, a recunoscut că ”facturile erau false în întregime”.
Un spital nu se naște corupt.
Corupția se extinde în absența regulilor, a controlului și pe baza complicităților din interior și din afară.
Relevant e faptul că, la început, în anul 2009, pentru cele două ”firme de sertar” se făceau referate de necesitate, note de fundamentare și angajamente de buget.
”Inițial credeam că serviciile sunt reale”, sună mărturia contabilei șefe Margareta Preda. Totul era fictiv, dar încercau să mascheze ficțiunea.
de lei pe zi se scoteau pentru Secureanu, familia și prietenii lui
Apoi, atât contabila șefă, cât și mulți alți oameni, de la financiar, IT și achiziții, au aflat că firmele erau niște invenții, operate de Secureanu.
Pentru că totul era pe față, n-au mai întocmit niciun document justificativ în spatele facturilor! Doar scoteau banii.
Evoluția fraudei de la ”Malaxa” arată cum, în lipsa oricărei contraponderi din interior sau a unui control eficient din exterior, sistemul se degradează treptat și ireversibil.
Conform mărturiei secretarei directorului, Secureanu îi spunea să lase în fiecare zi 10-15 locuri libere în Registrul de Corespondență al spitalului. Ca să înregistreze facturile false.
Apoi, îi transmitea codificat secretarei de câți bani are nevoie în ziua respectivă.
”Du-te la Marga (nr. contabila șefă) și spune-i că am o programare la ora 2. Spune-i să rezolve”
- Florin Secureanu către secretara sa, cerând 2.000 de lei
O programare ”la ora 2” însemna că vrea 2.000 de lei.
O programare ”la ora 4” însemna că șeful are nevoie de 4.000 de lei.
Dar, uneori, casieria nu mai avea atâția bani câți cheltuia Secureanu.
”Fetele de la contabilitate” alergau atunci pe secțiile spitalului: la ginecologie, la chirurgie, la diabet, la nou-născuți. Peste tot.
Și luau direct din banii plătiți oficial în ziua aceea de către pacienți!
”Acest lucru îl făceam ca urmare a faptului că managerul Secureanu avea nevoie de sume mari de bani care nu puteau fi acoperite întotdeauna din numerarul zilnic al casieriei”, povestește în fața procurorilor anticorupție Daniela Ionescu, economist la Spitalul Malaxa.
”Astfel că solicitam încasările efectuate de la pacienți de fiecare dintre secțiile spitalului, fără a se întocmi documente justificative”.
Toate aceste declarații sunt acum publice, pentru că a început judecata cazului.
Ce reprezintă acești bani?
Teoretic, în sistemul public din România serviciile medicale sunt gratuite pentru asigurați.
De fapt, pacienții, deja plătitorii de taxe, achită anumite diferențe în spital. Unele mici, altele mai mari. E vorba de plăți oficiale, nu de ”plicuri”.
Pentru acești bani se taie facturi și sumele se înregistrează în contabilitate.
Sumele rămân pe secție și sunt predate în general lunar la casierie.
Dar, la ”Malaxa”, martorii susțin că sumele de pe secții erau folosite pentru nevoile personale ale lui Florin Secureanu, când atunci când casa de bani nu mai făcea față.
”Noi luam pentru Secureanu din banii plătiți de pacienți pentru analize, de pildă”, explică Daniela Ionescu.
Ironia e faptul că sistemul de coplată s-a introdus ca să ajute spitalele în momentele de criză de cash. La ”Malaxa”, susține DNA, banii erau folosiți când managerul ajungea în criză personală de cash!
Sistemul descris de procurori ilustrează simplist, dar fidel, traseul corupției.
Vezi cine pierde, cine câștigă și cine e secătuit.
Nu e greu să-ți imaginezi cum bancnota de 10 lei a unui pacient care plătea o diferență ajungea în buzunarul lui Florin Secureanu sau acolo unde indica el.
Fix acea bancnotă.
Dincolo de orice judecată, pe care doar Curtea e suverană, ce risipă de energie! Ce oboseală!
Obosesc angajații spitalului alergând de la contabilitate pe secții, obosește Secureanu încasând și obosește pacientul tot plătind taxe și suplimentări care dispar, zi după zi, una după cealaltă, bancnotă după bancnotă.
Florin Secureanu la întâlnirea cu jurnaliștii Gazetei la Curtea de Apel: în prima fotografie din stânga sus, el îl salută, cu mâna la inimă, pe Vasile Blaga, care trecea pe hol
În ultima întâlnire cu procurorii DNA, Florin Secureanu a recunoscut toate acuzațiile, inclusiv metoda furtului din casierie și de la pacienți.
Numai că a refuzat să detalieze în fața procurorilor.
Iar întrebat de ziar cum stau lucrurile, dialogul cu el de acum câteva zile a sunat astfel:
-Bună ziua, domnule Secureanu, chiar ați păstrat dumneavoastră toate aceste milioane luate din spital? Din informațiile noastre ați dat o parte din bani.
-Ce milioane?!
-Să vorbim întâi despre cele despre care vorbește DNA că le-ați scos din casierie!
-Mai vedem dacă am scos.
-Păi, ați recunoscut tot!
-Mai vedem în ce condiții am recunoscut. Când ești arestat, când ești ținut acolo luni de zile, spui tot felul de lucruri. Mai ales când ajungi nevinovat, pus la zid de presă, de voi în special! La comandă m-ați lucrat!
-Dar banii aceia au ieșit din spital pe două firme care n-au prestat nimic.
-Păi, și i-am scos eu? E semnătura mea pe facturi?
-Nu e. Însă oamenii povestesc cum dumneavoastră controlați tot sistemul.
-Să vedem cum au ajuns și angajații să declare. Că și ei au fost acolo, la DNA, și cine știe ce spui când ajungi în fața procurorilor. Plus că de multe ori eu eram în străinătate. Cum am luat banii dacă nu eram în țară?
”Dacă s-ar fi furat atât de mult cum spun procurorii DNA, cum de spitalul a funcționat? Iar spitalul a funcționat impecabil, credeți-mă”
- Florin Secureanu, 28 septembrie 2017, pentru Gazeta Sporturilor
-E neclar dacă vă admiteți vina sau nu. În declarație recunoașteți că ați intrat în posesia banilor.
-Mai vedem. O să fac și eu o expertiză și o să vedeți că nu sunt atât de mulți bani pe cât spun procurorii. DNA a făcut propria expertiză, o să fac și eu una.
Va urma un proces lung.
Potrivit propriilor declarații, Secureanu spune că e deja obosit.
”Ne odihnim. Ne relaxăm. Ne revenim după nouă ani de coșmar”, a declarat el pe 11 septembrie 2017 în fața camerelor de luat vederi, după primul termen al procesului.
Toată lumea e obosită.
Imaginile de pe holurile Curții de Apel o arată.
Procurorii DNA au obosit și ei, câteva zeci de oameni la mii de dosare.
Românii înșiși au obosit să umple găleata cu bani din care văd prea puțin înapoi.
”Mi-e tot mai greu s-aduc de la fântână
Găleata cu bucăți de apă plină”
Secureanu însuși e ostenit, hăituit de propriile fapte, abandonat de amici și încolțit de complicii deveniți inculpați sau martori ai acuzării.
Împreună cu Secureanu, au ostenit și vocile celor care se victimizează și afirmă, precum Liviu Dragnea deunăzi, că, de fapt, corupția nu e chiar așa de mare pe cât se spune.
Cântecul unei țări obosite.
Discuția e cine cedează primul.