Consecințele din trei procese cunoscute arată unde bat parlamentarii.
Ca jurnalist, sunt obligat să am o distanță față de orice autoritate.
DNA și Laura Kovesi nu fac excepție.
Și încă ceva semnificativ.
Nu cred că în elaborarea legilor justiției criteriul urmărit ar trebui să fie ”hai să facem ca procurorii să aibă o sarcină cât mai ușoară!”.
Dar nu e normal nici la ce s-a ajuns acum.
Căci Parlamentul pare că vrea să le facă, intenționat, munca mai grea procurorilor.
Problema e că, oricât de bine intenționați ar fi parlamentarii, câtă vreme Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, primul condamnat și al doilea trimis în judecată, sunt pe acele poziții de conducere, modificările în Legile Justiției nu pot avea credibilitate!
Este un lucru elementar ca oamenii să nu aibă încredere în schimbările inițiate de o parte interesată în nume propriu.
Din experiența investigațiilor de presă ale Gazetei din ultimii aproape 20 de ani, dacă s-ar face modificările dorite acum de parlamentari, iată ce s-ar putea întâmpla.
După ce ziarul a scris, în mai 2009, despre atribuirea fără licitații a contractelor, șefii din minister, în frunte cu ministrul, au început să se agite.
În public, ei amenințau presa cu procese, pentru calomnie.
În culise, erau mult mai concreți: plănuiau ștergerea urmelor.
Procurorul Mariana Alexandru, unul dintre procurorii de școală solidă ai DNA, nu s-a grăbit, deși ar fi avut motive să o ridice pe Ridzi.
Ea ”a cablat” un funcționar al Ministerului Tineretului și Sportului.
Funcționarul a așteptat să fie chemat în biroul ministrului și a asistat la o discuție în care Monica Ridzi punea la cale, cu alți șefi, chemarea omului de la IT și ștergerea urmelor.
Pentru că ei falsificaseră contractele și le antedataseră.
Omul de la IT a venit și a șters urmele care au fost, evident, ușor reconstituite mai apoi de DNA.
Toate aceste probe zdrobitoare, cu stenogramele înregistrărilor, au ajuns în dosar.
Funcționarul cu microfon a fost martor în proces.
Conform schimbărilor propuse în Parlament, o astfel de înregistrare nu ar mai putea avea loc!
Pentru că funcționarul ”nu a susținut propriile convorbiri”. Căci așa cere noul Articol 139, alineatul 3, așa cum a observat Hotnews.
Funcționarul din MTS doar a asistat la convorbirile ministrului Ridzi cu directorii. Și, conform noii legi, magistrații n-ar mai avea dreptul să utilizeze înregistrarea ca mijloc de probă.
De ce ar fi mai puțin relevantă dovada dacă e adusă de un martor care a asistat, dar nu a participat?!
Spre finalul anului 2014, DNA a luat urma unor firme prin care se întorceau către subordonații Elenei Udrea banii publici oferiți de minister firmelor de casă.
Ștefan Lungu, consilierul personal al ministrului, era unul dintre cei vizați.
DNA a apelat la ANAF ca să obțină date în timp real.
Urmăreau să vadă dacă într-adevăr există contracte între firmele care primeau contracte de la ministerul Elenei Udrea și firmele controlate de Ștefan Lungu.
Li s-au confirmat transferurile de bani!
Abia după ce au avut certitudinea, procurorii Ana Dana și Marius Bulancea au mers cu cercetările direct la companiile deținute de Ștefan Lungu.
L-au audiat pe subalternul lui Udrea și, pus în fața probelor, a recunoscut că acei bani încasați de el erau, de fapt, o șpagă întoarsă către minister.
Imediat s-a alertat și Elena Udrea.
A fost momentul în care ea a început să joace cartea opoziției la Binom, pentru că a știut, din ce se întâmpla firmelor lui Lungu, că va urma ea.
Acum.
Dacă parlamentul votează modificarea legii în sensul propus (Articolul 267, alineatul 2), procurorii vor fi obligați să înștiințeze pe cel cercetat că i se urmăresc firmele prin spălarea banilor, prin ANAF sau prin orice altă metodă!
O spune și DNA, în comunicatul de azi: ”Nu poate fi condiționat accesul procurorului și al polițistului la instrumente investigative de acordarea aceluiași drept și autorilor infracțiunilor”.
Cu alte cuvinte, Ștefan Lungu ar fi știut imediat că ruta banilor este investigată și ar fi putut ascunde urmele.
În cazul Spitalului „Malaxa”, procurorii DNA au făcut percheziții informatice și la biroul, și la domiciliul managerului Florin Secureanu.
Important. Toate acestea sunt avizate de judecători.
Ceea ce căuta procurorul Constantin Irina erau probe ale fraudei de la Spitalul „Malaxa”. Contracte supraevaluate, bani luați direct din casieria spitalului, achiziții ilegale.
Dar, de-a lungul celor 9 ani când a fost protejat de autoritățile sanitare și de primării, Secureanu a aflat multe dintre culisele sistemului medical.
El are înregistrări audio cu persoane care povestesc diverse aranjamente pe banii publici din sănătate, nu neapărat legate de ”Malaxa”.
Parlamentul vrea acum, prin introducerea alineatului 151 în Articolului 168, ca ”procurorii să șteargă definitiv” rezultatele percheziției informatice, dacă ele nu sunt folosite în cazul pentru care a fost făcută percheziția.
Cu alte cuvinte, dacă DNA descoperă în înregistrările lui Secureanu piste pentru alte dosare din medicină, din alte spitale, e obligată să le elimine, i se interzice să le folosească în alte dosare.
Sunt trei cazuri cunoscute, cercetate de procurori din generații diferite, care nu sunt în nici un caz prieteni.
Mariana Alexandru, procurorul din dosarul Ridzi, a fost împinsă la pensie în circumstanțe niciodată lămurite, după ce lucrase chiar cu Marius Bulancea, fostul consilier al Codruței Kovesi, la dosarul Gala Bute.
Dar, indiferent de specificul dosarului și de metodele folosite, toți ar fi fost legați de mîini și de picioare ca să-și dezvolte cazurile Ridzi, Udrea și Secureanu și să le ducă în instanță.